Cum se descurcă astăzi copiii din familii dificile, atunci când ajung în conflict cu legea? Cine îi ajută? Cum îi sprijină statul, societatea în procesul de reintegrare în viața de zi cu zi? Un draft al procedurilor intersectoriale în vederea sporirii implicării și responsabilității autorităților centrale și locale în reintegrarea socială a copiilor expuși riscului și a celor aflați în conflict cu legea a fost dezvoltat cu suportul Fundației Regina Pacis, iar în prezent, mecanismul de coordonare la nivel local (teritorial) al procesului de lucru cu copiii în conflict cu legea se asigură prin intermediul Comisiei intersectoriale teritoriale de lucru cu copiii în conflict cu legea, care este în fază de pilotare în trei raioane. Liuba Jignea-Suveică, directoare adjunctă a Administrației Naționale a Penitenciarelor, a acceptat să dezvăluie în cadrul unui interviu aspecte juridice, dar și de reabilitare a minorilor care au ajuns în conflict cu legea.
– Cum ați descrie traseul unui copil care se confruntă cu probleme juridice?
– În 12 ani de activitate în cadrul sistemului penitenciar și 10 ani de directoare a penitenciarului pentru minori, nu am întâlnit copii răi. Copiii ajung în penitenciar din diverse motive. De obicei, din cauza lipsei de grijă și de atenție din partea părinților, urmată de neglijența celor din jur, care sunt educatorii din grădinițe, profesorii din școli, asistenții sociali din comunitate, autoritățile locale și alte instituții. Mediul în care crește un copil e foarte important. Dacă el se află într-un mediu precar, iar noi, adulții, neglijăm acest aspect, copilul crește sub influența acestui mediu. Fără atenție și fără dragoste, pe care încearcă să le caute. Orice astfel de căutări de atenție și de dragoste determină comportamente deviante riscante. Când nu le au în familie, ei caută alt mediu în care ar fi apreciat, acceptat, lăudat. Așa este identificată GAȘCA. Aceasta devine locul în care apar prietenii dubioase, relații suspecte, consum de alcool, de substanțe nocive, comportamente agresive, huliganice, atacuri, furturi etc. Un astfel de mediu le conferă copiilor impulsivitate, toleranță redusă la frustrare, deficiențe în gestionarea emoțiilor, până la urmă, condiționând comiterea infracțiunilor. Acesta ar fi traseul cel mai des întâlnit la copiii ajunși în conflict cu legea. Din păcate, acest traseu îi duce direct pe coridoarele instituțiilor penitenciare.
– Instituțiile internaționale constată că, în R. Moldova, lipsește un sistem judiciar eficient pentru minori, o legislație destinată copiilor victime, martori și infractori. Sunt probleme la capitolul durata detenției, calitatea serviciilor juridice acordate copiilor aflaţi în conflict cu legea, condiţiile de detenţie, accesul la educaţie, la formare profesională, relele tratamente, detenția în izolator și copii ținuți în instituții de detenție pentru adulți. Cum sunt soluționate aceste probleme?
– Lucru știut – cea mai tristă perspectivă a contactului unui copil cu legea penală este privarea de liberate – cea mai invazivă măsură preventivă și poate fi aplicată inclusiv în raport cu minorii. Cadrul normativ național reglementează procesual momentul privării de libertate prin noțiunile reținere, arestare, condamnare. Pentru toate trei ipostaze procesuale, minorii, categorie distinctă a raporturilor juridice respective, beneficiază de un tratament diferențiat. Legiuitorul s-a străduit să reglementeze momentul intervenției actorilor săi legali împuterniciți cu aplicarea legii într-un mod cât mai previzibil și explicit, în special atunci când este vorba despre plasarea în custodie a unui minor. Plasarea în detenție este una dintre cele mai aspre imixtiuni în drepturile fundamentale ale ființei umane și este posibilă doar în circumstanțe legale, reglementate în mod previzibil și explicit. Încarcerarea unui copil trebuie să fie conformă cu legea. E o măsură extremă şi ar trebui aplicată pentru cea mai scurtă posibil perioadă de timp. Atunci când instanța judecătorească decide că privarea de libertate a unui minor e necesară, aceasta trebuie să contribuie la corijare, la schimbarea comportamentului, la însușirea abilităților educaționale, sociale, ca ulterior să fie pregătit de reintegrarea eficientă în societate. Copiii sunt unul dintre cele mai sensibile grupuri de deținuți. Ei au o dezvoltare fizică și emoțională diferită de adulți, au nevoi specifice și necesită protecție specială. Astfel, chiar dacă minorul este sub punitate execuțională, sunt necesare acțiuni de minimalizare a perioadei carcerale și de diversificare a posibilităților de instruire și de formare a personalității. În ansamblu, instrumentele aplicate în perioada detenției răspund necesităților specifice ale copiilor, inclusiv necesității de educație și de școlarizare obligatorie, de menținere sau restabilire a legăturii cu familia și societatea, organizarea activităților opționale cum sunt cele sportive, de creație artistică sau dezvoltare personală. Deși activitățile cu minorii sunt diverse, detenția are impact negativ asupra copiilor, pentru că penitenciarul poate fi definit ca un stat în stat, care restricționează libertatea de mișcare, de a fi parte a societății, de a participa la procesele cotidiene și de a prelua practici de viață cu un itinerar bine definit. E important că minorilor privați de libertate nu li se pot refuza libertățile, drepturile civile, politice, economice, sociale sau culturale acordate prin dreptul național sau internațional, compatibile cu privarea de libertate, or, practicile demonstrează că responsabilitățile autorităților față de aceastpă categorie de deteținuți sporește odată cu plasarea în detenție. Deseori, copiii privați de libertate pierd contactele regulate cu familia, fie pentru că sunt privați de contacte în calitate de pedeapsă, fie că sunt plasați în detenție departe de casă. În 2023, pentru a îmbunătăți procesul de reintegrare a minorilor deținuți, Ministerul Justiției de comun cu ANP au decis plasarea tuturor, chiar și a celor aflați în arest preventiv, în Penitenciarul nr.10 – Goian. Prin plasarea compactă a minorilor într-o instituție penitenciară s-a redus impactul deținuților maturi, care pot influența procesul de reeducare a copiilor.
– Standardele internaționale cer ca, în orice acțiuni ale instituțiilor statului, copilul să fie în prim plan, actorul principal… Cum e în R. Moldova?
– R. Moldova este aliniată reglementărilor principalelor organizații internaționale care au elaborat standarde și orientări semnificative referitoare la drepturile copilului: Organizația Națiunilor Unite și Consiliul Europei. Statutul copiilor custodiați în contextul justiției juvenile este reglementat de prevederi generale privind drepturile omului, relevante atât în cazul adulților, cât și al copiilor, dar și de prevederi specifice. Conform standardelor internaționale, justiția pentru copii ar trebui să asigurare, în orice situație, interesele copilului, inclusiv în cazul privării de libertate. Arealul actelor elaborate vorbește despre preocupările legate de privarea de liberatate a minorilor, în contextul noțiunii de Justiție Juvenilă. Una dintre viziunile care redau exact esența Justiției Juvenile e expusă în Liniile Directoare, adoptate de Comitetul de Miniștri al CoE la 30.06.2010: justiția prietenoasă copiilor este „o justiție accesibilă, corespunzătoare vârstei, rapidă, adaptată și concentrată pe necesitățile și drepturile copilului, inclusiv dreptul la un proces echitabil, dreptul de a participa și de a înțelege procedurile din cadrul acestuia, dreptul la viață privată și de familie și dreptul la integritate și demnitate”.
Totodată, Convenția internațională cu privire la drepturile copilului nu stabilește o anumită vârstă a răspunderii penale și încurajează statele părți să stabilească o vârstă optimă sub care copiii nu vor fi subiecți ai raporturilor juridice penale. În R. Moldova, este reglementat expres în Codul Familiei noțiunea de copil ca fiind „persoana care nu a atins vârsta de 18 ani (majoratul)”. Vârsta determină regimul raporturilor juridice de natură penală, procesual penală și execuțională. Potrivit art. 21, Cod Penal, „Sunt pasibile de răspundere penală persoanele fizice responsabile care, în momentul săvârşirii infracţiunii, au împlinit 16 ani”. Legiuitorul a instituit și cazuri în care efectele Legii penale se extind și asupra subiecților cu vârsta cuprinsă între 14 și 16 ani. Aceasta se întâmplă în cazul unor infracțiuni incluse în partea specială a Codului Penal.
– Care sunt cele mai frecvente infracțiuni comise de copii?
– Indicatorii statistici ai structurii criminalității juvenile ne permit să observăm evoluțiile fenomenului, dar și anumite tendințe. Astfel, potrivit datelor statistice deținute de ANP, în perioada 2017-2023, cele mai frecvente condamnări sunt pentru Furt, Tâlhărie, Jaf, ceea ce denotă o supraveghere precară a entităților responsabile de acordarea asistenței și monitorizarea acestui contingent, dar și lipsa intervențiilor de prevenire a oricăror raporturi judiciare penale ale copiilor.
– Ce ați recomanda instituțiilor responsabile, astfel încât activitatea cu și pentru copiii aflați în conflict cu legea să fie mai eficientă, din perspectiva reintegrării acestora în societate?
– Consider absolut necesară funcționarea unui sistem/mecanism unitar, la nivel de țară, cu privire la intervenția entităților statului în procesul prevenirii și diminuării delicvenții juvenile. Asta ar însemna consolidarea eforturilor comune în vederea elaborării atribuțiilor și competențelor bine definite a autorităților și angajaților statului, care sunt responsabili de asistența, supravegherea și intervenția în asigurarea drepturilor fundamentale a copilului. În prezent, Ministerul Justiției a creat un dialog interinstituțional, unde actorii guvernamentali, cu suportul societății civile, sunt în proces de elaborare a unui mecanism/sistem, care să răspundă sarcinilor trasate privind combaterea delincvenței juvenile.
Draftul procedurilor intersectoriale în vederea sporirii implicării și responsabilității autorităților centrale și locale în reintegrarea socială a copiilor expuși riscului și în conflict cu legea a fost realizat în cadrul proiectului „HOPE – Abordarea holistică a protecției copilului în Moldova”, implementat de Caritas Austria (solicitant principal), împreună cu cosolicitanții locali CCF Moldova – Copil, Comunitate, Familie, Fundația Regina Pacis și Misiunea Socială „Diaconia” și este finanțat de Uniunea Europeană, Agenția Austriacă de Dezvoltare și Caritas Austria.
Sursa: Ziarul de Gardă
